Credinta, Speranta si Dragoste

Traiesc si incerc sa ma bucur de ce imi ofera viata... sansa unui nou inceput, a abandonarii unor momente care au durut si care mi-au firat linistea, sansa sa descopar, pentru a nu stiu cata oara cat de mult ma iubeste cel de langa mine, sotul meu, alaturi de care am simtit inca din prima clipa (chiar stiu care si cand a fost acea prima clipa) ca e sufletul meu pereche.

Ma rog lui Dumnezeu sa imi lumineze calea si sa ma ajute sa aflu voia Lui si sa ma intareasca. E atat de dureroasa deznadejdea... Din pacate am simtit-o de atatea ori... Te otraveste si te transforma intr-un biet suflet chinuit, chircit de grija si neputinta. Doar alaturi de El am reusit sa aflu din nou linistea, mergand in casa Lui si rugandu-ma...

Pot spune ca sunt intr-o perioada grea din viata mea... De ce? Pentru ca am vazut cat de mult doare sa muncesti intr-un loc in care te sufoci si in care se pierde orice urma de frumos din tine. Din pacate acolo am aflat cu timpul ce inseamna dezamagirea, oboseala, tradarea, inutilitatea, ura, dispretul, munca in zadar, lehamitea, trandaveala, amanarea, sufletul pus pe tava si tarat, vorbele intoarse, cuvinte atent mestesugite care nu fac altceva decat sa zugraveasca intr-o nuanta gretoasa de roz o realitate gri si sumbra, care se acunde in spatele unor zambete inocente ale unor copii nevinovati, dar batuti de soarta... Din fericire, am gasit puterea sa iert, sa las locul meu altuia, care poate se va potrivi mai bine acolo, nu ca o piesa din alt puzzle, cum ma simteam eu. Regretul cu care am plecat a fost ca nu am facut pasul asta mai devreme, cu mai bine de un an in urma cand am inceput sa deschid ochii si sa vad limpede ca zbaterea mea era complet inutila.

Dar, in viata invatam si din experientele negative (cred totusi ca numai din ele invatam... cel putin pentru mine asa a fot) si acolo am avut parte de multe... Daca nu as fi trecut prin momente grele, poate nu mi-as fi dat seama cata nevoie am de Dumnezeu si cat de singura sunt fara El. Acum cateva zile (pe 9 noiembrie) se implinea un an de cand mi-am deschis sufletul in fata Lui si am facut ce nu facusem de mai bine de 11 ani.

Acum sunt in pragul unui nou inceput. In viata mea se contureaza un nou drum, care cine stie unde va duce, daca voi pasi pe el sau nu. Acum imi doresc asta, dar ma tulbura si gandul ca au trecut 10 ani din viata mea pe care mi i-am petrecut invatand si lucrand intr-un domeniu pe care l-am iubit. Dar, tot raul e spre bine...

Credinta, Speranta, Dragoste